Am învățat…

Am învățat că viața e frumoasă și trebuie să trăiești clipa, fie ea de rugăciune, de distracție, de iubire…

Am învățat că trebuie să fii OM și să faci bine oriunde mergi în lumea asta…

Am învățat că un gest simplu poate valora enorm în ochii celorlalți…

Am învățat că oamenii răi se schimbă foarte greu, de aceia, chiar de îi ierți,  e bine să nu mai ai nicio legătură cu ei…

Am învățat că viața poate fi nedreaptă…fă tot ce poți bine ca să îți iei revanșa și să îndrepți nedreptatea…dar nu pe calea răzbunării…

Am învățat că trebuie să fac bine ceea ce fac…

Am învățat că cei dragi trebuie prețuiți când sunt în viață, nu după ce trec la cele veșnice…

Am învățat că în viață trebuie să fac bine, pentru ca atunci când nu voi mai fi, oamenii să își aducă aminte măcar că am fost un om bun…

Am învățat că răzbunarea nu aduce nimic bun, nici ceea ce mi-a fost luat. Răzbunarea  dă doar o scurtă satisfacție, iar apoi te lasă cu un gol și mai mare în suflet…

Am învățat că nu trebuie să ascund ceea ce simt pentru o persoană de care îmi place…mâine s-ar putea să fie prea târziu…

Am învățat că orice faptă bună este răsplătită…

Am învățat că orice lucru pe care îl faci este urmat de consecințe…

Am învățat că omul e ca o floare..de nu uzi floarea, nu va înflori…nici omul, de nu ai grijă de suflet și trup, nu va fi frumos…

Am învățat că nu trebuie să îmi fie rușine de cine sunt, de cine sunt părinții mei, de unde provin, de ce naționalitate sunt …iar de vreau să schimb prejudecățile, trebuie să fiu un om bun,  un om cu o conduită bună…

Am învățat că nu trebuie să permit nimănui să îmi calce demnitatea în picioare…

Am învățat că modul de a învinge un prost care e nervos nu e să fiu și eu nervos, ci să îmi păstrez calmul și să fiu senin…astfel va observa că nu are ce îmi face și, cel mai probabil, va renunța să mă enerveze…

Am învățat că nu trebuie să mă cobor la nivelul unui prost căci mă va bate cu experiența…

Am învățat că a-mi mărturisi greșeala e mult mai bine decât să ascund adevărul, decât să mint…trebuie să ai puțină umilință ca să o faci, iar apoi roadele umilinței se vor vedea, mai devreme sau mai târziu…

Am învățat că o simplă vizită la cineva în vârstă sau bolnav îi poate face mai mult bine decât un medicament…e atâta seninătate pe chipul lor și bucurie când au pe cineva alături…e un gest gratis, nu costă nimic, dar valorează atât de mult…

Am învățat că uneori trebuie doar să tac…

Am învățat că trebuie să nu tac deloc în privința lucrurilor care sunt importante în viață…sau pentru persoanele dragi, ci trebuie să mă țin tare…

Am învățat că primul care trebuie să creadă în mine, în forțele mele, trebuie să fiu chiar eu…

Am învățat că cele mai frumoase cuvinte sunt TE ROG, MULȚUMESC, TE IUBESC!

Am învățat că viața e frumoasă și trebuie trăită oricum, chiar de e grea și sunt multe suferințe…după ploaie va veni și soare…

Am învățat că ca e mai bine să fiu tolerant, să accept greșelile altora și să iert decât să fiu rigid, dur, mândru…căci „A fi tare” nu înseamnă să fii rigid, „dintr-o bucată”, mândru, înseamnă să fii în stare să ierți, să fii deschis celor din jurul tău, să fii politicos,  să nu îți fie rușine să mai fii și copil uneori…

În încheiere, mai scriu următoarele, pentru a exemplifica ultima parte: fiind la biserică, la Sfânta Liturghie,  părintele a spus în timpul predicii o povestioară foarte frumoasă despre înțelepciunea vieții pe care vreau să o scriu și eu aici, cât îmi mai amintesc :

Era pe timpuri un maestru foarte înțelept, în vârstă, care avea în jurul său niște ucenici. Intr-o zi, veni în vizită la maestru discipolul lui preferat. Obținând permisiunea de a vorbi, ucenicul își întrebă maestrul:  <<Maestre, tu ești bătrân, vei muri în curând…Te rog, spune-mi și mie care e secretul unei vieți înțelepte? ca la rândul meu, să îl transmit și altora…  Nu duce secretul cu tine!…>> Maestrul  îi răspunse, deschizându-și gura: <<Spune-mi, ce vezi? >>. <<Câțiva dinți… și aceia stricați și limba ta, care e întreagă.>>, răspunse băiatul.

Atunci maestrul i-a răspuns: <<Vezi tu, limba s-a îndoit, s-a mai mișcat în stânga, în dreapta și e întreagă. În schimb, dinții au fost tari, duri, rigizi…limba e întreagă, a rezistat, în timp ce dinții, rigizi, au căzut.

Asta e înțelepciunea vieții: Dacă vei fi dur, rigid, nu vei rezista mult timp, dar dacă vei fi moale (bun și iertător), vei fi ca limba și vei rezista mult timp!

PACE ȘI BINE!

O ultimă duminică în Iași…

    Azi e ultima zi în care mai stau în Iași așa…încontinuu…mâine îmi iau bagajul și mă întorc în satul meu natal, la mama și tata, la bunici, rude… Dar azi vreau să fie foarte frumos…și va fi! Va fi pentru că îmi voi petrece ziua cu persoana iubită, cu cei dragi pe care îi am în Iași și voi  merge la biserică să ascult Sfânta Liturghie, așa cum se cuvine să facă un creștin bun în ziua Domnului. E important acest aspect pentru viața mea și pentru pacea mea interioară!

Voi fi vesel și voi acorda toată atenția mea celei pe care o iubesc și celor dragi și, foarte important, lui Dumnezeu! Azi îî voi mulțumi special pentru că m-a ocrotit tot anul acesta, de când am început facultatea și până în prezent, îi voi mulțumi pentru că este foarte bun cu mine deși sunt nevrednic… și mi-a oferit o persoana minunată care simt că mă iubește și îmi este alături mereu…pentru toate câte mi le-a dat, binecuvântări și încercări!

Zâmbește și nu lăsa nicicând tristețea și neliniștea să te apese! Asta îmi spun des și mă ajută să rămân puternic!

Să aveți o duminică binecuvântată de bunul Dumnezeu, am plecat să fiu cu draga mea!

Pace și bine!

sursă foto